Music is everywhere...

because L.O.V.E. lives forever

A Special Date

Dancing the Dream

I was born to never die

To live in bliss, to never cry

To speak the truth and never lie

To share my love without a sigh

To stretch my arms without a tie

This is my dance, this is my high.

Without a guilt, without regret

I am here to forget

Tainted memories of imagined sin

In every friend, kith and kin

We have come to celebrate here

The getting rid of every fear

Of every notion, every seed

Of any separation, caste, or creed.

For we were born to never die

To live in bliss, to never cry

To speak the truth and never lie

To share our love without a sigh

To stretch our arms without a tie

This is our dance, this is our high."

(Michael Jackson - "Dancing the Dream")

M is for Michael

Michael Jackson este persoana cea mai talentata, sensibila, incapatanata, plina de dragoste pe care am avut onoarea sa o cunosc vreodata. Spun cunosc, pentru ca sunt prea putine lucruri care m-ar putea mira despre ceea ce reprezinta el. Stiu atat de multe, am intuit atat de multe, incat mi se pare ca l-am cunoscut intr-adevar.
Nu, nu traiesc intr-o lume paralela si nici nu sunt reprezentativa pentru “Michael, I love uuuuuuuuuu!!!!” Daca as fi avut vreodata ocazia sa il privesc in fata, cel mai probabil as fi tacut, dupa ce i-as fi pus o singura intrebare: “Cum ai putut?”
“Cum ai putut.........atat de mult:”
sa iubesti oamenii...?
sa realizezi....?
sa rezisti ....?
sa crezi....?
sa speri....?
sa daruiesti...?

Nu sunt fan, SUNT pur si simplu. Il simt parte din familia mea, din mine. Ma doare sa stiu ca fiecare gest frumos al lui a fost minimizat, ca fiecare ciudatienie a fost judecata aspru, ca fiecare greseala a fost catalogata drept capitala, ca fiecare fapta buna a fost pusa in intuneric, ca fiecare dorinta de a realiza ceva inovator a fost tratata drept egocentrism.

Cu toate acestea, profesionistii au fost obligati sa il recunoasca, sa il onoreze, sa il urmeze.
Cu toate acestea, milioane de oameni au vazut acel “ceva” care este greu de explicat, acel “ceva” care te atrage desi nu stii de ce. Incerci sa gasesti o explicatie: muzicalitatea, sensibilitatea, aspectul fizic, ciudatenia, umanitatea. Orice, ca sa aduci mai aproape de ceva tangibil ceea ce este el. Dar, dupa fiecare cuvant, stii ca mai este ceva. In acel moment exista doua variante: fie e “zero” fie e “un infinit inexplicabil”. Orice ar fi intre, nu mi se pare plauzibil si nici aprofundat.

Suntem prea ocupati, ingrijorati, pierduti....rautaciosi, meschini....tristi, nefericiti, descurajati.

De prea putine ori privim in sufletul nostru cautand raspunsul la intrebarea esentiala "Exista mai mult decat ce avem acum?"